Leviticul 13

Anumite boli de piele dădeau persoanei o aparență de degradare asociată cu moartea (Numeri 12:12). De aceea, această condiție făcea individul ritualic necurat, ceea ce însemna că îi era interzis contactul cu lucrurile sfinte. Preoții erau responsabili pentru a distinge între condiția pielii ca fiind curată sau necurată, pentru că ei erau păzitorii sfințeniei și astfel de diagnostice necesită o oarecare expertiză. Datorită ”Căderii” în păcat (Geneza 3), nu doar oamenii se deteriorează , dar și lucrurile din mediul înconjurător. În Leviticul, accentul pus asupra destrămării lumii noastre poate suna deprimant. Dar faptul că Dumnezeu a insistat să rămână separat  de degradare oferă speranță: Ne spune că răul fizic nu este parte a planului Său inițial și de aceea nu este permanent.

O persoană care suferea de boli de piele trebuia să locuiască separat, astfel încât alții să nu fie infectați. Acest lucru era în primul rând pentru a preveni răspândirea necurăției ritualice care ar fi putut afecta sanctuarul lui Dumnezeu și lucrurile sfinte asociate cu el. În altă parte în Biblie, Dumnezeu putea lovi pe cineva cu ”lepră” ca pedeapsă pentru un păcat serios (Numeri 12; 2 Împărați 5; 2 Cronici 26), dar nu este nici o indicație privind acest aspect în Leviticul 13. Doar pentru că cineva suferă din punct de vedere fizic nu dovedește că Dumnezeu pedepsește acea persoană (compară cu Ioan 9:1-3).

Roy Gane

Andrews University

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s