Leviticul 25

Dumnezeu a avut un plan financiar pentru ca să amintească poporului Său că El era Dumnezeul lor, Cel care avea grijă de ei. Un an sabatic  a fost instituit la fiecare al șaptelea an, un an în care țara se odihnea și nimic nu era plantat sau recoltat. Ceea ce creștea de la sine putea fi folosit de oricine, bogat, sărac sau străin. Dacă un om, fusese nevoit să se vândă pe sine în contul unei datorii, putea fi răscumpărat de familie și prieteni (chiar de la un stăpân care nu era israelit). Dar cel de al șaptelea an sabatic era un an jubiliar.

Sistemul financiar al lui Dumnezeu pentru Israel nu a avut niciodată un egal. Economia opera în primul rând pe bază de terenuri, bunuri și servicii – nu bani. Dumnezeu a interzis în mod expres poporului aplicarea de dobânzi față de cei săraci. Sclavii/robii erau tratați ca servitori angajați – nu ca sclavi. Terenurile se devalorizau cu aproximativ două procente pe an datorită anului jubiliar. Dar chiar dacă valoarea terenului scădea, valoare bunurilor creștea. Creșterea populației a ajutat economia, a evitat sărăcia înrădăcinată și bogăția. Terenurile, oamenii și animalele se bucurau de o odihnă sabatică.

Dumnezeu încă așteaptă ca noi să dăm pe față bunătate și compasiune pentru cei săraci și să-i ajutăm în vremuri de nevoie.

Dean Davis

Atlantic Union College

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s