Vechea bisericuță care nu se vindea

M-am așezat singur la întâlnirea pastorilor.  Subiectul din acea seară era rugăciunea.

Nu era ceva neobișnuit, dar de data aceasta ceva mi-a atins sufletul. Unul dintre colegii mei ne-a povestit cum se întâlnea cu prezbiterii odată pe săptămână, dimineața devreme ca să mijlocească pentru un suflet în nevoie. Situația sa era disperată. Ca urmare a mijlocirii lor, Dumnezeu intervenise în mod minunat.

Ascultând mărturia sa, am simțit cum Dumnezeu mă cheamă să trec la acțiune.

Adunarea noastră cumpărase recent o clădire nouă, dar încă nu era plătită. Fosta biserică era pe terenul poștei pe o stradă aglomerată, lângă clădirea pompierilor. În timp ce biserica albă, pitorească era un punct de reper în oraș, facilitățile înghesuite, lipsa de loc de parcare și sirenele pompierilor care plecau în misiune erau prea multe inconveniențe.

În schimb, biserica cea nouă și spațioasă deși avea un interior învechit,  era așezată pe un teren de peste opt mii de metri pătrați, avea o parcare spațioasă și includea și casa parohială. Scoasă la vânzare în urmă cu trei ani  la valoarea de 785.000 $, o cumpăraserăm pentru suma de 185.000 $ – o reducere de 600.000$!

Primul nostru Sabat în noua clădire a fost de Ziua Mamei. Până în septembrie ne-am dat seama că aveam o problemă, pentru că nu reușeam să vindem biserica veche. Să plătești costurile de întreținere la două biserici, combinat cu ratele către Lake Union, devenise o provocare pentru bugetul bisericii noastre. Cu iarna pe cale să vină știam că trebuie să facem ceva și încă repede.

Când am auzit accentul pus pe rugăciunea unită plină de sacrificiu, am trimis scrisori întregii adunări, invitându-i să facă ceva nebunesc. Am cerut membrilor să ne întâlnim de două ori pe săptămână – la ora 5.30 dimineața- și să ne rugăm cam o oră. Am urmat modelul de rugăciune unită pe care îl folosisem în timpul celor Zece Zile de Rugăciune la care participasem în ultimii doi ani.

La început au participat 15 membri. Apoi numărul lor a scăzut la 10. Când a început să cadă zăpada, mai eram doar cinci. Dar am continuat să stăruim. Și scurt timp după zorii Anului Nou, biserica noastră s-a vândut- exact cu prețul cu care  cumpărasem clădirea nouă: – 185.000$.

Nu voi uita niciodată ultima noastră adunare administrativă în clădirea veche și neîncălzită. Oamenii s-au adunat în grupuri mici îmbrăcați cu haine groase. Am cântat o cântare și am mulțumit lui Dumnezeu pentru ceea ce făcuse: ne ajutase să vindem biserica cea veche.

Dar  istorisirea noastră nu se termină aici. Am continuat să ne rugăm și am văzut suflete botezate, suflete care până atunci se luptaseră să ia o hotărâre. Într-una din bisericile surori, un mic grup de oameni a început să se adune să se roage pentru lucrarea noastră în zonă. Acum, această mică biserică de la țară are cea mai mare audiență din ultimii ani, la un seminar de profeție  .

Acești ultimi ani m-au învățat atât de multe lucruri despre rugăciunea unită. Cifrele nu sunt totul, ci consistența. Și când poporul lui Dumnezeu pune timp deoparte pentru a se ruga – mai ales atunci când rugăciunea este însoțită de sacrificiu personal -poporul lui Dumnezeu se bucură de atenția Sa și El acționează lucrurile spre slava Sa.

Jarod Thomas a slujit ca pastor în Michigan, dar în prezent este în curs de mutare la Silver Spring Maryland, pentru a lucra ca manager al departamentului de comunicații al Asociației Pastorale a Conferinței Generale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s