Capitolul 31 — Păcatul lui Nadab şi Abihu

Capitol bazat pe textele din Leviticul 10, 1-11.
După sfinţirea cortului întâlnirii, preoţii au fost consacraţi în slujbele lor sfinte. Aceste servicii de consacrare au ţinut şapte zile, fiecare zi fiind marcată de ceremonii deosebite. În cea de-a opta zi, preoţii şi-au început slujba. Asistat de fiii săi, Aaron a adus jertfele cerute de Dumnezeu, apoi şi-a înălţat mâinile şi a binecuvântat poporul. Toate au fost făcute aşa cum poruncise Dumnezeu, şi El a primit jertfa şi şi-a descoperit slava într-un chip deosebit: a venit foc de la Dumnezeu şi a mistuit jertfa de pe altar. Poporul a privit la această minunată manifestare a puterii divine cu frică şi cu mult interes. În ea, izraeliţii au văzut un semn al slavei şi bunăvoinţei lui Dumnezeu, au scos cu toţii un strigăt de laudă şi adorare şi au căzut cu feţele la pământ, ca şi cum s-ar fi aflat chiar în prezenţa lui Dumnezeu. {PP 359.1}
Dar nu mult după aceea, o neaşteptată şi teribilă nenorocire a lovit familia marelui preot. La ceasul închinării, în timp ce rugăciunile şi laudele poporului se înălţau la Dumnezeu, doi dintre fiii lui Aaron şi-au luat cădelniţele şi au ars în ele tămâie, ca să se înalţe ca un miros bine plăcut înaintea lui Dumnezeu. Dar au nesocotit porunca Sa, folosind „foc străin”. Ei au folosit foc obişnuit, pentru arderea tămâii, în loc să folosească focul sfânt, pe care-l aprinsese Însuşi Dumnezeu şi poruncise să fie folosit în scopul acesta. Pentru acest păcat, un foc a ieşit de la Domnul şi i-a mistuit acolo, în faţa poporului. {PP 359.2}
După Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu erau în poziţiile cele mai înalte în Israel. Ei fuseseră onoraţi de Dumnezeu în mod deosebit, îngăduindu-li-se ca, împreună cu cei şaptezeci de bătrâni, să privească slava Sa pe munte. Dar, pentru aceasta, abaterea lor nu trebuia să fie nici scuzată şi nici trecută cu vederea. Toate acestea făceau ca păcatul lor să fie şi mai grav. Când au primit multă lumină, când, asemenea părinţilor lui Israel, s-au urcat pe munte, oamenii au avut privilegiul de a avea comuniune cu Dumnezeu şi au locuit în lumina slavei Sale. Ei nu trebuiau să se mângâie cu gândul că după aceea pot păcătui fără să fie pedepsiţi şi că, întrucât au fost astfel onoraţi, Dumnezeu nu va fi atât de strict, încât să pedepsească nelegiuirea lor. Aceasta este o înşelăciune fatală. Lumina cea mare şi marile privilegii acordate cer să se aducă roade ale virtuţii şi sfinţeniei pe măsura luminii primite. Dumnezeu nu poate primi mai puţin. Marile binecuvântări şi privilegii n-ar trebui niciodată să-l adoarmă pe vreun om, să-l facă să se simtă în siguranţă sau să fie nepăsător. Ele n-ar trebui niciodată să dea libertatea de a păcătui sau de a-i face pe cei care le primesc să creadă că Dumnezeu nu va fi strict cu ei. Toate avantajele pe care le dă Dumnezeu sunt mijloace ale Sale, ca să pună foc în spirit, zel în eforturi şi putere în aducerea la îndeplinire a sfintei Sale voi. {PP 359.3}
Nadab şi Abihu nu fuseseră deprinşi în tinereţea lor cu stăpânirea de sine. Pornirea spre îngăduinţă a tatălui, lipsa lui de hotărâre atunci când era vorba de ce este drept, îl făcuseră să neglijeze disciplinarea copiilor. Fiilor săi li se îngăduise să umble cum le plăcea. Deprinderea de a-şi satisface poftele, cultivată vreme îndelungată, ajunsese să pună stăpânire pe ei în aşa fel, încât nici chiar răspunderea pentru slujba cea mai sfântă, pe care o îndeplineau, nu avusese putere să-i scape de ea. Ei nu fuseseră învăţaţi să respecte autoritatea tatălui lor şi, de aceea, nu erau în stare să-şi dea seama de nevoia unei ascultări stricte faţă de cerinţele lui Dumnezeu. Îngăduinţa greşită a lui Aaron faţă de fiii săi i-a făcut să ajungă obiectul judecăţii divine. {PP 360.1}
Dumnezeu voia să înveţe poporul că trebuie să se apropie de El cu respect şi teamă şi în felul stabilit de El. Dumnezeu nu poate accepta o ascultare numai în parte. Nu era de ajuns ca, la acea oră solemnă de închinare, APROAPE totul să fie făcut după îndrumările Lui. Dumnezeu a rostit un blestem asupra acelora care se depărtează de poruncile Lui şi care nu fac nici o deosebire între ce este profan şi ce este sfânt. El declară prin profet: „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric…. Vai de cei ce se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi … care scot cu faţa curată pe cel vinovat pentru mită şi iau drepturile celor nevinovaţi…. Au nesocotit Legea lui Dumnezeu şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel” (Isaia 5, 20-24). Nimeni să nu se înşele pe sine cu gândul că o parte din poruncile lui Dumnezeu ar fi fără însemnătate sau că El va accepta altceva decât ce a cerut. Profetul Ieremia zice: „Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?” (Plângerile lui Ieremia 3, 37). Dumnezeu n-a aşezat în Cuvântul Său nici o poruncă pe care oamenii să o poată asculta sau nu, după buna lor plăcere, şi să nu suporte consecinţele. Dacă aleg orice alte căi, în afară de aceea a unei stricte ascultări, oamenii vor ajunge să vadă că acele căi „la urmă duc la moarte” (Proverbe 14, 12). {PP 360.2}
„Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar, fiii lui Aaron: «Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă rupeţi hainele, ca nu cumva să muriţi; … căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi»” (Leviticul 10, 6.7). Marele conducător i-a amintit fratelui său cuvintele lui Dumnezeu: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor” (Leviticul 10, 3). Aaron a tăcut. Moartea fiilor săi, seceraţi fără vreo avertizare, pentru un păcat atât de îngrozitor — un păcat pe care el îl vedea acum ca fiind rezultatul propriei sale neglijenţe de a-şi face datoria — a sfâşiat de durere inima tatălui, dar el n-a dat glas simţămintelor lui. Nu trebuia să lase să se înţeleagă, prin nici un fel de manifestare a durerii, că ar simpatiza cu păcatul. Adunarea nu trebuia să fie făcută să cârtească împotriva lui Dumnezeu. {PP 361.1}
Domnul voia să-l înveţe pe poporul Său să recunoască justeţea pedepselor Sale, pentru ca şi alţii să se teamă. Se aflau unii în mijlocul lui Israel pe care avertismentul acestei pedepse teribile îi putea salva, făcându-i să nu abuzeze de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu până acolo, încât şi ei să-şi sigileze propriul destin. Mustrarea divină se află asupra acelei false simpatii pentru păcătosul care caută să-şi scuze păcatul. Ca efect al păcatului, simţurile morale amorţesc până acolo, încât cel care săvârşeşte răul nu-şi dă seama de enormitatea abaterilor lui şi, fără puterea convingătoare a Duhului Sfânt, rămâne într-o orbire parţială faţă de păcatul său. Este de datoria slujitorilor lui Dumnezeu de a le arăta acestor greşiţi primejdia în care se află. Aceia care nimicesc efectul avertizărilor, orbind ochii păcătoşilor spre a nu vedea caracterul real şi urmările păcatului, se mângâie adesea cu gândul că dau dovadă, în felul acesta, de multă iubire; dar, în realitate, ei lucrează în mod direct spre a se opune şi a împiedica lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu; ei îl leagănă pe păcătos, ca să adoarmă pe marginea prăpastiei. În acest fel, se fac părtaşi de vinovăţia lui şi se fac vrednici de o teribilă răspundere pentru atitudinea lui de nepocăinţă. Mulţi, foarte mulţi merg spre ruină, ca rezultat al acestei false şi înşelătoare simpatii. {PP 361.2}
Nadab şi Abihu n-ar fi săvârşit niciodată păcatul acela fatal, dacă n-ar fi fost beţi din pricina folosirii vinului. Ei au înţeles că era nevoie de o atentă şi solemnă pregătire înainte de a se prezenta la sanctuar, unde se manifesta prezenţa divină; dar, din cauza necumpătării, au fost descalificaţi pentru sfânta lor slujbă. Mintea li s-a tulburat, iar simţurile lor morale s-au întunecat, astfel încât n-au mai putut să deosebească între cele sfinte şi cele profane. Lui Aaron şi fiilor săi rămaşi în viaţă le-a fost dată avertizarea: „Tu şi fiii tăi, împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băuturi ameţitoare, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi; aceasta va fi o lege veşnică între urmaşii voştri, ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat, să puteţi învăţa pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul” (Leviticul 10, 9-11). Folosirea băuturilor alcoolice are ca efect slăbirea corpului, tulburarea minţii şi pervertirea obiceiurilor. Ea îi împiedică pe oameni să-şi dea seama de sfinţenia lucrurilor sfinte sau de forţa plină de obligativitate a cerinţelor lui Dumnezeu. Toţi aceia care ocupă poziţii de sfântă răspundere trebuie să fie oameni de o strictă cumpătare, mintea lor trebuie să fie clară, pentru a putea face deosebire între bine şi rău, ca să poată avea tăria de a sta la principii şi înţelepciunea de a împărţi dreptatea şi de a da dovadă de milă. {PP 361.3}
Aceeaşi obligaţie îi revine fiecărui urmaş al lui Hristos. Apostolul declară: „Voi sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor deosebit” (1 Petru 2, 9). Dumnezeu ne cere să păstrăm fiecare putere în starea cea mai bună cu putinţă, ca să-I putem aduce Creatorului nostru un serviciu bine primit. Când sunt folosite băuturile alcoolice, se va ajunge la aceleaşi efecte ca în cazul preoţilor lui Israel. Conştiinţa îşi va pierde sensibilitatea faţă de păcat şi va avea loc, mai mult ca sigur, un proces de împietrire până când se va pierde orice deosebire privind importanţa a ceea ce este sfânt şi a ceea ce este profan. Cum vom putea ajunge atunci la măsura cerinţelor divine? „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 19-20). „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10, 31). Bisericii lui Dumnezeu din toate veacurile îi este adresată solemna şi înfricoşata avertizare: „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu. Căci Templul lui Dumnezeu este sfânt; şi aşa sunteţi voi” (1 Corinteni 3, 17). {PP 362.1}
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s