De ce trăiesc pentru refugiați

La sfârșitul celui de al treilea an de predat engleza într-o tabără de 50 000 refugiați în Thailanda, mai mulți dintre studenții mei erau aproape de decizia pentru botez.

Eram studentă la un colegiu din Nebraska Statele Unite, iar studenții mei învățau despre Isus prin intermediul orelor de Biblie  oferite ca bonus pentru participarea la orele de engleză.

Dar, profesorul care preda orele de Biblie mi-a spus că studenții care și-ar fi dorit să ia botezul ezitau. Le era frică să devină creștini, căci vedeau misionarii plecând înainte de a fi înțeles suficient creștinismul pentru a putea trăi o viață de adevărat creștin.

Când pastorul mi-a împărtășit această informație, nu am știut ce  să fac. Plănuisem să mă întorc acasă după trei ani petrecuți ca student misionar. Mama aștepta cu nerăbdare să mă vadă. Dar ținta mea principală era mântuirea sufletelor. Așa că am început să mă rog: ”Doamne, ce vrei să fac?”

Apoi, la devoționalul de dimineață am citit: ”Cauza lui Dumnezeu trebuie să ocupe primul loc în planurile şi sentimentele noastre” (Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, p.220).

Mă gândeam ”Pasajul acesta este pentru mine.” Doream să îmi termin studiile, să am o profesie și să am familia mea. Dar părea că Dumnezeu îmi spune: ”Terri, iată sfatul pe care îl așteptai. Dumnezeu trebuie să fie cel dintâi în planurile și sentimentele tale.”

Am decis că prima mea responsabilitate era față de familia mea. Dar familia mea Îl cunoștea deja pe Dumnezeu. Așa că m-am hotărât să sun pe mama și să iau aminte la sfatul ei.

Am călătorit 35 km până la cel mai apropiat oficiu poștal cu telefon public. Am sunat cu taxă inversă pentru că nu aveam bani. Știam că este scump.

Am întrebat pe mama: ”Ce zici dacă mă hotărăsc să mai stau încă un an sau pe termen nelimitat?”

Mi-a răspuns imediat. ”Terri,” mi-a spus, ”nu-ți voi spune niciodată să vii acasă. Dacă ți-aș spune să vii și din cauza asta un suflet nu a putut să audă Evanghelia, aș regreta toată veșnicia. Dar dacă rămânând poți ajuta măcar un suflet să cunoască pe Dumnezeu, merită efortul chiar dacă nu te mai văd niciodată.”

Lacrimile îmi curgeau pe obraji în oficiul poștal. L-am lăudat pe Dumnezeu pentru o astfel de mamă. Ea își dorea să mă vadă, dar în sufletul ei făcuse deja sacrificiul. Salvarea sufletelor era atât de importantă pentru ea încât era dispusă să renunțe să mă revadă.

Terri Saelee a venit în cele din urmă acasă să-și vadă familia și acum este directorul Departamentului pentru Refugiați și Imigranți al Diviziunii Nord Americane. Din 2009 de când a devenit directorul fondator al acestui departament, pe teritoriul Americii de Nord s-au deschis 140 de biserici noi formate din refugiați.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s