Capitolul 42 — Repetarea Legii

Capitol bazat pe textele din Deuteronom 4 până la 6; 28.
Domnul i-a dat de ştire lui Moise că sosise timpul hotărât pentru luarea în stăpânire a Canaanului. şi, când stătea pe înălţimea munţilor şi privea la Iordan şi la pământul făgăduit, profetul împovărat de ani se uita cu multă plăcere la moştenirea poporului său. Oare nu s-ar fi putut ca osânda rostită la Cades, din pricina păcatelor sale, să fie retrasă? Stăruitor, el se rugă: „Stăpâne, Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta? Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!” (Deuteronom 3, 24-27). {PP 462.1}
Răspunsul dat a fost: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.” {PP 462.2}
Fără să murmure, Moise se supuse hotărârii lui Dumnezeu. Dar se îngrijora de Israel. Cine să poarte povara pentru binele lor, aşa cum o purta el? Din inima lui se revărsă rugăciunea: „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om, care să iasă înaintea lor şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.” (Numeri 27, 16-23). {PP 462.3}
Domnul a ascultat rugăciunea servului Său şi a răspuns: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să-i dai porunci sub ochii lor. Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.” Iosua îi slujise multă vreme lui Moise şi, ca un bărbat credincios, priceput şi înţelept, a fost ales ca urmaş al lui. {PP 462.4}
Prin punerea mâinilor lui Moise, însoţită de o cuvântare de însărcinare foarte mişcătoare, Iosua a fost numit în chip solemn, conducător al lui Israel. Cuvintele Domnului cu privire la Iosua au fost adresate adunării prin gura lui Moise: „Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului, şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.” {PP 463.1}
Înainte de a lăsa cu totul locul său de conducător văzut al lui Israel, lui Moise i s-a dat sfatul să repete înaintea lor toate întâmplările cu eliberarea lor din Egipt şi rătăcirea prin pustie şi să reamintească Legea rostită la Sinai. Când se dăduse Legea, numai puţini dintre cei de faţă erau destul de mari pentru a pricepe grozava solemnitate a decretării Legii. Întrucât urma ca peste scurt timp ei să treacă Iordanul şi să ia în stăpânire pământul făgăduit, Dumnezeu le înfăţişă cerinţele Legii Sale şi le ceru ascultare, ca o condiţie a prosperităţii. {PP 463.2}
Moise a stat în picioare înaintea poporului, ca să repete cele din urmă avertizări şi îndemnuri pentru poporul său. Faţa lui strălucea de o lumină sfântă. Părul îi era alb de bătrâneţe; dar făptura lui nu se gârbovise sub povara anilor, trăsăturile feţei sale dovedeau puterea neslăbită a sănătăţii, iar ochii îi erau limpezi şi luminoşi. Prilejul era însemnat şi, cu simţăminte adânci, el le vorbi despre iubirea şi îndurarea preamilostivului lor Mântuitor. {PP 463.3}
„Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare şi s-a auzit vreodată aşa ceva? A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri? Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El” (Deuteronom 4, 32-35). {PP 463.4}
„Nu doar pentru că întreci la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui” (Deuteronom 7, 7-9). {PP 463.5}
Poporul Israel era înclinat să pună şi pe seama lui Moise purtarea lor rea; dar de această dată toate bănuielile lor, că Moise ar fi plin de îngâmfare, de înălţare de sine sau de iubire de sine, au fost înlăturate şi ei ascultau cu încredere cuvintele lui. Cu sinceritate le înfăţişă Moise greşelile şi abaterile părinţilor lor. Din cauza îndelungatei lor rătăciri prin pustie, ei adesea au ajuns să fie lipsiţi de răbdare şi gata de răscoală; dar Domnul nu avea nici o vină pentru această întârziere de a lua în stăpânire Canaanul; El era mai trist decât ei că nu putea să-i ducă mai curând în stăpânirea pământului făgăduit şi astfel să dovedească tuturor popoarelor puterea Sa cea mare, arătată în eliberarea poporului Său. Din cauza neîncrederii lor în Dumnezeu, din cauza îngâmfării şi necredinţei, ei nu au fost pregătiţi să intre în Canaan. Ei nu ar fi fost o dovadă că sunt un popor al cărui Dumnezeu este Domnul, deoarece din caracterul lor lipseau curăţia, bunătatea şi bunăvoinţa. Dacă părinţii lor s-ar fi lăsat să fie călăuziţi de Dumnezeu, fiind cârmuiţi de Legea Lui şi umblând pe căile rânduielilor Lui, ar fi ajuns de multă vreme să locuiască în Canaan, ca popor fericit, prosper şi sfânt. Prin faptul că s-a întârziat atât de mult intrarea lor în pământul cel bun, Dumnezeu a fost dezonorat şi slava Lui micşorată înaintea popoarelor. {PP 464.1}
Moise, care înţelegea caracterul şi valoarea legilor lui Dumnezeu, i-a asigurat pe oameni că nici o altă naţiune nu avea rânduieli atât de bune, drepte şi înţelepte ca acelea pe care li le dăduse evreilor. „Iată”, zicea el, „v-am învăţat legi şi porunci cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire! Să le păziţi şi să le împliniţi, căci acestea vor fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: «Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!»” (Deuteronom 4, 5.6). {PP 464.2}
Moise le-a mai adus aminte de ziua când s-au înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului lor la Horeb. şi i-a îndemnat pe evrei zicând: „Care este în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui atât de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? şi care este neamul acela aşa de mare, încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?” (Deuteronom 4, 10.7.8.20). Astăzi se poate spune din nou ce i s-a spus lui Israel. Legile pe care le-a dat Dumnezeu poporului Său pe vremuri erau mai umane, mai bune şi mai înţelepte decât ale celor mai civilizate naţiuni de pe pământ. Legile neamurilor poartă urmele slăbiciunilor şi patimilor inimilor nerenăscute; dar Legea lui Dumnezeu poartă în sine pecetea Divinităţii. {PP 465.1}
„Dar pe voi, Domnul v-a luat, şi v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiţi un popor pus deoparte, cum sunteţi azi” (Deuteronom 4, 10.7.8.20), a lămurit Moise. ţara, în care ei aveau să intre peste un scurt timp şi care urma să fie a lor dacă ascultau de poruncile lui Dumnezeu, le-a fost descrisă după cum se va vedea mai departe. şi cât de mişcată trebuie să fi fost inima israeliţilor auzind aceste cuvinte, când se gândeau că acela care le descria binecuvântările pământului făgăduit în culori atât de strălucitoare era îndepărtat de la moştenirea poporului său din pricina păcatelor lor: „Căci Domnul, Dumnezeul tău are să te ducă într-o ţară bună, nu ca ţara Egiptului, din care aţi ieşit, unde aruncai sămânţa în ogoare şi le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavaturi. ţara pe care o veţi stăpâni este o ţară cu munţi şi văi care se adapă din ploaia cerului; ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri care ţâşnesc din văi şi din munţi; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate arama; este o ţară de care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău şi asupra căreia Domnul, Dumnezeul tău are neîncetat ochii de la începutul până la sfârşitul anului” (Deuteronom 8, 7-9; 11, 10-12). {PP 465.2}
„Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate, pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. {PP 465.3}
Când vei mânca şi te vei sătura, vezi, să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău.” „Vegheaţi asupra voastră ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul Dumnezeul vostru, căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.” Iar dacă aveau să facă fapte rele înaintea Domnului, atunci, zicea Moise, „veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o luaţi în stăpânire dincolo de Iordan.” (Deuteronom 6, 10-12; 4, 23-26). {PP 466.1}
După ce Moise a repetat Legea înaintea tuturor, a încheiat şi lucrarea de a scrie toate legile, rânduielile şi ordinele date de Dumnezeu, precum şi rânduielile privitoare la jertfe. Cartea care cuprindea toate acestea a fost încredinţată câtorva slujbaşi, iar pentru a fi păstrată cu şi mai multă grijă, a fost aşezată lângă chivotul mărturiei. Marele conducător încă se mai temea că poporul se va depărta de Dumnezeu. Într-o cuvântare deosebit de solemnă şi impresionantă, el le-a înfăţişat binecuvântările care le vor reveni dacă ascultă de Dumnezeu, cum şi blestemele ce vor veni dacă se abat de la El: {PP 466.2}
„Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi îndeplinind toate poruncile Lui, pe care ţi le dau astăzi”, „vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor tale şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta, şi vei fi binecuvântat la plecarea ta. Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta. Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna” (Vezi Deuteronom 28). {PP 466.3}
„Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte”. „Vei fi de pomină, de batjocură şi de râs printre toate popoarele la care te va duce Domnul”. „Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. Între aceste neamuri nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. {PP 466.4}
Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte…. Dimineaţa vei zice: «O, de ar veni seara!» şi seara vei zice: «O, de ar veni dimineaţa!» în groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii.” {PP 467.1}
Privind peste veacuri prin Duhul profeţiei, Moise a descris scenele îngrozitoare ale prăbuşirii finale a lui Israel şi nimicirea Ierusalimului de către oştile romane: „Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înţelege, un neam cu înfăţişare sălbatică şi care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.” {PP 467.2}
Pustiirea deplină a ţării şi suferinţele îngrozitoare ale poporului cu ocazia asedierii Ierusalimului de către Tit, în veacurile de mai târziu, sunt viu descrise: „El va mânca rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, până vei fi nimicit…. Te va împresura în toate cetăţile tale, până îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari în care îţi puneai încrederea pe toată întinderea ţării tale…. În strâmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul Dumnezeul tău.” „Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia cum să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sânul ei, pe fiul şi pe fiica ei … căci, ducând lipsă de toate, va mânca în ascuns pe copiii pe care îi va naşte, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.” Moise a încheiat cu aceste cuvinte: „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui şi lipindu-te de El; căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov” (Deuteronom 30, 19.20). {PP 467.3}
Pentru ca adevărurile acestea să se imprime şi mai bine în toţi cei de faţă, marele conducător le-a îmbrăcat în versuri sfinte cântecul acesta nu era numai istoric, ci şi profetic. În timp ce povestea purtarea minunată a lui Dumnezeu faţă de poporul Său în veacurile trecute, le arăta în umbră marile întâmplări ale viitorului, biruinţa finală a celor credincioşi când Domnul Hristos Se va arăta din nou în putere şi mărire. I s-a poruncit apoi poporului să înveţe această istorie profetică şi să o scrie în mintea copiilor şi nepoţilor. Trebuia să fie cântată de adunare, când se participa la serviciul divin, şi să fie repetată când era la lucrul de peste zi. Era datoria părinţilor să imprime atât de bine cuvintele acestea în mintea primitoare a copiilor lor, încât să nu le uite niciodată. {PP 467.4}
Întrucât, într-un sens deosebit, izraeliţii trebuiau să fie păzitorii Legii lui Dumnezeu, trebuia să li se imprime lor şi, prin ei copiilor şi nepoţilor lor, într-un chip deosebit, însemnătatea celor cuprinse în lege şi importanţa ascultării. De aceea Domnul a poruncit cu privire la rânduielile Sale: „Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula…. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale”. {PP 468.1}
Dacă în timpurile de mai târziu copiii aveau să întrebe: „Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul nostru?” atunci părinţii trebuia să le povestească felul plin de milă în care bunul Dumnezeu Se purtase faţă de ei, ce făcuse Domnul ca să-i scape pentru a putea ţine poruncile Lui şi să spună lămurit: „Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El” (Deuteronom 6, 7-9.20-25)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s