Îmbrățișare cerească

Era ora 6.30 dimineața și mă simțeam deja epuizată. Fusese o săptămână lungă, o lună  lungă, ba chiar un an lung. Cum toți cei trei copii ai mei, adulți fiind, făceau alegeri care mă îngrijorau, am petrecut multe ore în rugăciune încercând să dau lui Dumnezeu îngrijorările mele, căci păreau să apară la fiecare colț. Și acum, unul din copii, tocmai ”mai făcuse ceva”. Simțeam că povara era prea grea ca s-o mai port. Pe când conduceam mașina spre locul meu de muncă, lacrimi au început să-mi curgă pe obraji.

”Nu mai pot, Doamne! E prea mult! Chiar am nevoie de o îmbrățișare. Dacă ai fi mamă, mi-ai da o îmbrățișare!” am strigat.

Mama mea murise acum câțiva ani, dar încă mi-era dor de ea în fiecare zi, mai ales de îmbrățișările ei. Conducând spre serviciu, mă luptam încă cu simțăminte de mânie resentimente, teamă și stres. Am încercat în mod disperat să mă gândesc la credință și speranță. Cu toate acestea, încă îmi doream o îmbrățișare de la cineva căruia îi păsa cu adevărat.

Cam la jumătate de oră după ce am ajuns la serviciu, am primit un telefon de la soțul meu. Mai întâi   m-am îngrijorat, pentru că în general nu ne sunam în timpul zilei. Am răspuns îngrijorată.

”Bună draga mea!” mi-a spus vesel. ”Am vrut doar să știi că mă rog pentru tine. Știu că e o perioadă foarte stresantă și voiam să știi că te iubesc. De fapt, dacă aș putea să ajung la tine prin telefon, te-aș îmbrățișa!”

Lacrimile au început să curgă auzind aceste cuvinte. Cu siguranță, Dumnezeu mă auzise în această dimineață.

Puțin mai târziu pe când îmi vedeam de treabă, o colegă de serviciu m-a întrebat ce mai fac. I-am spus că momentan, lucrurile erau puțin stresante cu copiii mei, dar că în mare parte făceam bine. Cu toate acestea, imediat m-a îmbrățișat. Era ceva atât de neașteptat și neobișnuit din partea colegilor mei. Totuși, în mai puțin de o oră s-a întâmplat din nou cu o altă colegă. În cele din urmă m-am întors la Dumnezeu, rușinată că m-am îndoit de iubirea Sa.

”Doamne, iartă-mă. Știu că Tu m-ai auzit și că Îți pasă. Ești  ca o mamă și ca un tată și orice altceva aș avea vreodată nevoie să fii. Îți mulțumesc că mi-ai arătat astăzi în mod atât de vizibil și real că mă iubești. Îți mulțumesc că asculți fiecare cuvânt și că vei veni în întâmpinarea fiecărei nevoi. Îți mulțumesc că ai auzit rugăciunea mea privind nevoia unei îmbrățișări! Te iubesc, Doamne!”

Shelly Thomas locuiește în nord-vestul statului Arkansas și lucrează în calitate de coordonator electric pentru birourile Wal-Mart. Mulțumim și lui Elizabeth Fresse pentru transcrierea mărturiei.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s