Un pionier adventist din Mongolia a învățat să se roage

Când am ajuns în Mongolia în 1991, am simțit că Dumnezeu mă chema să fiu un luptător în rugăciune. I-am spus lui Dumnezeu: ”Eu mă rog tot timpul. Nu sunt deja un luptător în rugăciune?”

După ce soțul meu a murit și m-am recăsătorit, ne-am mutat pentru  o vreme în China. Am simțit din nou că Dumnezeu mă cheamă să fiu un luptător în rugăciune. M-am dat bătută și am spus: ”OK , voi pune «rugăciune de trei ori pe zi» în programul meu.”

Am început să mă rog împreună cu soțul și cele trei fiice, de trei ori pe zi și au început să se întâmple minuni. Căutam o casă de luni de zile și Dumnezeu ne-a dat o casă. Și eu și soțul meu ne-am pierdut serviciul de profesori de engleză și Dumnezeu ne-a găsit alte posturi de profesor care erau chiar mai bune. Și lista răspunsurilor poate continua.

Acesta a fost primul pas la care m-a condus Dumnezeu în rugăciune. Al doilea pas  a venit când am început să mă gândesc la îndemnul repetat dat de Domnul Isus  în Noul Testament ”să veghem și să ne rugăm”. Nu eram sigură ce înseamnă acest lucru. Am cercetat pasajele din scrierile sorei White despre veghere și rugăciune și le-am condensat într-un document. Am învățat că ”a veghea ” înseamnă că trebuie să ne supraveghem emoțiile, cuvintele și să fim atenți la orice atitudine indiferentă. (pentru cei interesați – documentul în limba engleză poate fi descărcat aici!)

Ori de câte ori fiicele mele adolescente aveau probleme le întrebam: ”Ai vegheat și te-ai rugat?” De obicei recunoșteau că nu o făcuseră. Am pus deoparte o cameră din casă, în care fiecare dintre noi, mergea singur de trei ori pe zi ca să-și mărturisească păcatele și slăbiciunile și cerea lui Dumnezeu să le înlocuiască cu un spirit umil și iubitor. Acest lucru a ajutat  la îmbunătățirea relațiilor în familia noastră.

Al treilea pas în rugăciune a venit din programa cursului Credința și Rugăciunea, pe care l-am urmat cu profesorul Joe Engelkemier de la universitatea Andrews. Recitind programa în câmpul misionar în care mă aflam mi-am amintit că dacă Fiul lui Dumnezeu a avut nevoie de rugăciune, noi avem nevoie cu atât mai mult. Domnul Isus Se scula devreme ca să Se roage sau petrecea toată noaptea în rugăciune. Așa că în acea seară m-am rugat: ”Dacă mă trezești, mă voi ruga.”

Eram trează de tot la ora 1 dimineața.

M-am rugat până ce familia mea s-a trezit. Apoi m-am rugat ”Sunt trează de la ora 1 și am astăzi nevoie de energie să pot face față problemelor zilei.” Și Dumnezeu mi-a purtat de grijă întreaga zi!

În dimineața următoare m-am trezit din nou la ora 1. Am fost uimită să văd că Dumnezeu mi-a dat din nou energie să funcționez toată ziua! A fost minunat!

Câteodată Dumnezeu mă trezește le 2.30 am, sau la 3 am, sau la 4 am. El hotărăște. De ani de zile mă trezesc noaptea și atunci îmi spun: ”Ok, asta înseamnă că Dumnezeu vrea să petrecem timp împreună.” Nu pun niciodată  ceasul să mă trezească.

Dumnezeu vrea mult mai mult de la relația noastră cu El.  Noi nu știm ce ar vrea El până ce nu petrecem timp cu El.

Cathie și soțul ei Brad Hartman, au fost primii misionari în Mongolia post-comunistă și au începu misiunea lui cu Adventist Frontier Missions pe 23 octombrie, 1991. Experiența lui Cathy (Jolly) Hartman a fost scrisă de Andrew McChesney, editor la revista Adventist Mission. El s-a întâlnit cu Cathie și familia ei în timpul unei vizite recente la Ulaanbaatar, Mongolia. Relatarea a fost inițial publicată în revista Adventist Mission.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s