Rezultatul surprinzător al unui accident de circulație

Prietenul meu, pastorul Virgil Covel, se roagă întotdeauna pentru ocazii providențiale în care să poată da mărturie pentru Domnul. Câteodată Dumnezeu răspunde în  mod unic și cu totul neașteptat.

Acum câteva săptămâni se îndrepta spre birou într-o dimineață, când a fost lovit de un camion. Accidentul i-a făcut praf mașina. Apoi camionul a plecat. Victimă a unui accident în care vinovatul a fugit de la locul accidentului, Virgil stătea în mașina care nu mai funcționa întrebându-se ce să facă mai departe. Pe când își aduna gândurile a  fost surprins când ridicând ochii, a văzut același camion întorcându-se și parcând în spatele lui.

În mod surprinzător, tânărul șofer a venit și și-a cerut iertare, apoi a adăugat: ”Am încurcat-o. nu voi fi niciodată iertat pentru ce am făcut.”

”Tatăl tău?” a întrebat Virgil.

”Nu, vreau să spun, Dumnezeu. Am distrus mașina cuiva, puteam să-l omor și nici măcar nu am carnet de conducere.”

După ce au împins mașina în afara carosabilului, cei doi au plecat în oraș cu camionul. Virgil a simțit că tânărul avea câteva goluri în domeniul spiritual, așa că a sugerat să se oprească undeva să ia împreună micul dejun. Până la prânz, Virgil adusese tânărul la cruce unde a găsit iertare. Mai târziu după ce au finalizat actele de constatare a accidentului, tânărul l-a dus pe Virgil la birou. Înainte de a pleca i-a întins mâna și i-a spus: ”Sper să nu înțelegi greșit ceea ce voi spune, dar mă bucur că te-am lovit azi.”

”Și eu,” a răspuns Virgil. Cu adevărat Dumnezeu are un magazin cu istorisiri ale providenței divine. Așa cum ne spune Biblia ”Când dușmanii ne vor răul, Dumnezeu întoarce răul în bine” (parafrazare a textului din Geneza 50:20).

Don Jacobsen, departamentul rugăciune, Diviziunea Nord-Americană

Psalm 119

1. Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2. Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor,
3. Care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
4. Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie.
5. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!
6. Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale!
7. Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.
8. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9. Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.
10. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
11. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12. Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!
13. Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.
14. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.
15. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.
16. Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău.
17. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc cuvântul Tău!
18. Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19. Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20. Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale.
21. Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale.
22. Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
23. Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale.
24. Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
25. Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26. Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!
27. Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28. Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după cuvântul Tău!
29. Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!
30. Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei.
31. Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32. Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
33. Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit!
34. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
37. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39. Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate.
40. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
42. Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău.
43. Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
45. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul.
47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
50. Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.
51. Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta.
52. Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi.
53. M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta.
54. Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.
55. Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
56. Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57. Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58. Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59. Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60. Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63. Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64. Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!
65. Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67. Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău.
68. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!
69. Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70. Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta.
71. Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale.
72. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74. Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
75. Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit.
76. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77. Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78. Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
80. Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
81. Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82. Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta şi zic: „Când mă vei mângâia?”
83. Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale.
84. Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85. Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea Ta.
86. Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87. Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88. Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89. Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
90. Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
91. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
92. Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94. Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95. Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96. Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
97. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
98. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
100. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
101. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău.
102. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
104. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
105. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.
106. Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte.
107. Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău!
108. Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea şi învaţă-mă legile Tale!
109. Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta.
110. Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.
111. Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.
112. Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale totdeauna şi până la sfârşit.
113. Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta.
114. Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
115. Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116. Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
117. Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale!
118. Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică.
119. Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
120. Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale.
121. Păzesc Legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
122. Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngâmfaţi!
123. Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
124. Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125. Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
126. Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
127. De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat:
128. De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
129. Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
130. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
131. Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale.
132. Întoarce-Ţi faţa spre mine şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău!
133. Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine!
134. Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
135. Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău şi învaţă-mă orânduirile Tale!
136. Ochii îmi varsă şiroaie de apă, pentru că Legea Ta nu este păzită.
137. Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană.
138. Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate şi pe cea mai mare credincioşie.
139. Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale.
140. Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
141. Sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
142. Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul.
143. Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.
144. Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
145. Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale.
146. Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
147. O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
148. O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău.
149. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta!
150. Se apropie cei ce urmăresc mişelia şi se depărtează de Legea Ta.
151. Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale că le-ai aşezat pentru totdeauna.
153. Vezi-mi ticăloşia şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
154. Apără-mi pricina şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
155. Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale.
156. Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157. Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
158. Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc cuvântul Tău.
159. Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
160. Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.
161. Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.
162. Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă.
163. Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164. De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165. Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.
166. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
167. Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
168. Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169. Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
170. Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
171. Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale!
172. Să cânte limba mea cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!
173. Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.
174. Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
175. Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijine!
176. Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

Psalm 115

1. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!
2. Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
3. Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.
4. Idolii lor sunt argint şi aur, făcuţi de mâini omeneşti.
5. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6. Au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miros,
7. Au mâini, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gâtlejul lor.
8. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.
9. Israele, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
10. Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
11. Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
12. Domnul Şi-aduce aminte de noi: El va binecuvânta, va binecuvânta casa lui Israel, va binecuvânta casa lui Aaron,
13. Va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe cei mari.
14. Domnul să vă înmulţească tot mai mult, pe voi şi pe copiii voştri!
15. Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!
16. Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17. Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,
18. Ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac. Lăudaţi pe Domnul!

Psalm 109

Psalmul 109 este direcționat către ”Dumnezeul laudei mele” și se încheie cu un angajament similar de laudă: ”Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul.” David, autorul acestui psalm este din nou atacat, înconjurat de dușmani care îi aruncă cuvinte denunțătoare și denaturează orice sentiment de corectitudine.

Psalmul este o lecție practică privind ceea ce ar trebui să facem cu emoțiile negative, cu amărăciunea care vine câteodată în inimile noastre pentru a ne controla, câteodată chiar fără să ne dăm seama. David îi spune lui Dumnezeu despre emoțiile sale negative și Îl cheamă să Se manifeste și să intervină. Acesta este motivul pentru  care să ne îndreptăm către Dumnezeu cu deplină încredere: ”Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!” ( v. 21) Numai în felul acesta putem intra în starea de spirit necesară pentru a-L lăuda pe Dumnezeu.

Doamne, Ajută-ne ca atunci când ne vedem înconjurați de dușmani, sau atunci când sufletele noastre sunt pătrunse de tristețe să Te căutăm cu deplină încredere că Tu ești de partea celor ”săraci și nevoiași”. Inimile noastre Te vor lăuda numai pe Tine. Amin

Ioan Câmpian-Tătar

Uniunea Română

Psalm 109

1. Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2. Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3. Mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.
4. Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5. Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură, pentru dragostea mea.
6. Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pârâş să stea la dreapta lui!
7. Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8. Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!
9. Să-i rămână copiii orfani, şi nevasta sa, văduvă!
10. Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
11. Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12. Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13. Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!
14. Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15. Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16. Pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17. Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18. Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase!
19. De aceea, să-i slujească de veşmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!
20. Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21. Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
22. Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23. Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
24. Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25. Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap.
26. Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27. Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28. Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29. Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
30. Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31. Căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.

Psalm 108

1. Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2. Deşteptaţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
3. Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4. Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta, până la nori.
5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!
6. Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
7. Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
8. Al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9. Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
10. Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12. Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.
13. Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Lupta personală a unui bărbat cu pofta

Serviciul meu de pastor al bisericii într-un câmp din America de Sud a mers bine până ce am căzut pradă tentației pornografiei. Problema mea a început în tinerețe, dar Dumnezeu m-a ajutat să o biruiesc pentru un timp. Apoi, problema a început din nou, mai ales în timpul deplasărilor în interes de serviciu, când stăteam noaptea singur în camerele de la hotel. Era ciudat să adorm în timpul sesiunilor comitetului executiv al diviziunii în ziua următoare, știind că am stat treaz noaptea târziu urmărind pornografie la televizor sau pe computer. Mă simțeam oribil știind ca trăiam în ipocrizie și îmi doream cu disperare eliberarea.

Zi după zi, am strigat la Dumnezeu pentru biruință. Și totuși continuam să cad. Am împărtășit soției luptele mele. Timp de câteva luni părea că am câștigat victoria, apoi cădeam din nou. Faptul că eram prins de aceeași dependență cu care se confruntă mulți oriunde în lume (51% dintre creștini admit că pornografia este o tentație, iar 37% spun că este o luptă continuă) m-a descurajat foarte mult. Cum puteam eu încuraja pe alți pastori și conducători de comunitate să ducă o viață sfântă, când eu nu eram în stare să duc o astfel de viață?

După ce m-am mutat împreună cu familia pe un alt continent să lucrăm ca misionari, m-am rugat mai stăruitor la Dumnezeu să lucreze cu putere în viața mea. Cum nu mai aveam de făcut deplasări, singurele situații când mai eram dus în ispită erau atunci când aveam neînțelegeri cu soția mea. Apoi, în lipsa televizorului și  cu restricții dure puse pe calculator, tentațiile erau reduse la telefonul mobil,  dar tot nu obținusem victoria deplină și libertatea. În timp ce încercam cu seriozitate, inima mea nu era totuși predată cu totul puterii lui Dumnezeu. Asta, până într-o zi, în timpul unei ore de rugăciune de miercuri seara.

În timpul acelei săptămâni am auzit două persoane prezentând efectele devastatoare ale pornografiei. Apoi au început să împărtășească metode de a ajuta pe cineva să depășească dependența sexuală, după care a urmat un apel pentru cei prezenți să se dedice unei vieți de autodisciplină și puritate sexuală, semnând un angajament de a face tot ceea ce stă în puterea lor pentru a se păstra curați din punct de vedere moral și sexual. Pe când semnam, mi-am revărsat inima înaintea lui Dumnezeu, cerându-I să mă ajute odată pentru totdeauna, să rezist tuturor ispitelor pornografiei. Pe când mă rugam am simțit cum Dumnezeu mă atinge pe umăr și îmi spune: ”Am să te ajut.”  Și chiar m-a ajutat!

Au trecut de atunci cinci ani și, lăudat să fie Dumnezeu că nu am mai căzut nici măcar odată. Cu  adevărat Dumnezeu este credincios și Își ține făgăduințele atunci când strigăm la El pentru ajutor.

Dacă ești printre cei 4 din 10 creștini, care se uită zilnic la pornografie, nu te da bătut, pentru că Dumnezeu nu a renunțat la tine. Roagă-te cu seriozitate și El te va elibera.

Santiago Dominguez este un misionar care a scris articolul sub pseudonim